Stiu ca suna kinky ca-n miez de noapte ma laud ca sunt singura in pat, but I kid you not, ma simt ca o adolescenta indragostita si.. imi vine sa ma ciupesc sa vad ca e adevarat!
Multa vreme nu am avut un miros. Parca nici vreo culoare. Am uitat si de zorzoane, favoritele mele prin liceu.
Radeam zilele trecute cu niste prieteni cu copil de varsta lui Paul ca jocul favorit ramane cel cu parintii lui.
Nu stiu pe ce loc este slabitul meu pe lista de prioritati – vorbind ieri cu nutritionista de (la) serviciu (un alt avantaj al jobului meu), mi-am dat seama ca nu-i in top 3. Oricat as dori eu sa fiu (mai) slaba.. oricat mi s-ar spune din exterior ca e cazul sa slabesc.. Pur si simplu nu …
We did it again! Trebuia sa ajungem la un teatru pentru copii aseara, credeam eu la Ion Creanga dar s-a dovedit la Excesior, dar cum le-am incurcat si am ramas cu niste timp nealocat in Piata Amzei, i-am propus sa se tunda. A zis da!
Iatete ca s-a schimbat rutina mea de scris pe blog – cu putin noroc pot stoarce ce-a mai ramas din baby brain ca sa-mi aduc aminte cum scriam oriunde, oricum, cu baby in brate sau dormind pe mine. Ehehe, those were the days! Si iata cum postarea programata pe 1 mai, cand am implinit anu’ …
La mine a fost destul de simplu: mi-am dorit un baietel dintotdeauna. Aveam si numele alese, doar ca Domnul Sot nu le-a aprobat. Asa ca a ramas Paul. Doar Paul, ca de fata n-aveam nume. We’re screwed for no. 2, dar asa cum astept pana sa apara IT, sunt convinsa ca mai pot astepta si-un …
This one’s gonna be in English, just in case anyone from my past decides to google me. And to end all supposed hater-comments that I write half-english, half-romanians. Not that I care :))
Mi-a luat ceva sa revin in blogosfera, dar se pare ca nu pot fara. Am pierdut fostul blog dintr-o prostie (atac cibernetic, my ass!), textele am reusit sa le recuperez intrucatva, dar greu sa readuc la viata 4 ani de ganduri care.. fusera si se dusera.