Beyonce@Coachella si o veste

Guyz, e oficial – divortez. Dar am zis ca nu am chef sa fie click bait si motiv de barfa in sat, asa ca o ard un pic undercover ca stiu ca cine ma iubeste, ma citeste.

Nu ca as fi o discreta de fel..

Pentru ca e un subiect al dracu de sensibil si dureros, in ciuda faptului ca amandoi Domnul Sot and I intelegem ca e cel mai bine pentru toti trei, m-am refugiat in ceea ce ma ajuta sa ies din stare. Culmea e ca e concertul lui Beyonce de la Coachella de anul trecut.

Netflix a facut un documentar/viewing of foarte fain – recomand, eu l-am vazut de 3 ori deja – eu rezonez cu tot.. si cu mesajele feministe, si cu cele de sexual revival, si cu black culture (I lived in the South si am cunoscut bine cultura), si mai ales am empatizat cu povestea lui Bey despre cum s-a pregatit de concert fix dupa ce a avut gemenii, cat de greu i-a fost sa fie departe de ai ei si regimul draconic pe care l-a urmat ca sa fie.. spectacular!!

Ma ajuta sa ma gandesc la viata mea inainte de acesti 13 ani cu omul meu — documentarul m-a dus inapoi in Tennessee, la prietenii mei din S.E.C.M.E., un afterschool club din liceul meu in care eu eram singura alba 🙂 ma inscrisesem pentru ca profa mea fave,  Ms. Cassandra Osborne – profa de istorie americana – il coordona. Culmea e ca nu am fost vreodata fan istorie, dar femeia asta m-a luat sub aripa ei si m-a ajutat sa imi deschid mintea si sa ma simt acasa. Ceea ce sper ca fac si eu cu oamenii din jurul meu, si mai ales cu “copiii mei” de la meditatii.

 

Anul asta vreau sa traiesc, nu doar sa supravietuiesc!

Dureros de ascultat byron, sunt cei care ne-au cantat la nunta acum 5 ani..

So yeah, revenind la perioada asta – am decis sa ne despartim la final de an 2018, dupa o perioada tare grea pentru toti trei, si saptamana viitoare semnam actele. C’est la vie!

Desi trec prin stari contradictorii, stiu ca perioada asta trebuie sa imi iau la revedere cu respect pentru cei anii astia in care am fost parteneri.. imperfecti amandoi.. Sunt recunoscatoare pentru toata dragostea, timpul fun, petrecerile, copilul, tot rasfatul si ajutorul.. si incerc sa uit de singuratate, nepotrivire, reprosuri si toate momentele urate, pe care le regret so.. dar.. such is life! 😉 Oricum, tre sa facem echipa in continuare ca sa ii fie bine lui Paul.

Stiu ca la un moment dat ne va fi mai bine! Pana atunci imi ling ranile pe spotify si ascult muzica care sa ma scoata din gaura asta neagra.

PS: da, bag terapie la greu! Ma ajuta mult.

Comments

  1. Avram Lela

    Imi pare rau sa aflu acest lucru! Te urmaresc de la inceputul blogului celalalt “Tea slabeste” , m-am bucurat la momentele de fericire si am plans la povestea nasterii lui Paul! Iti doresc numai bine, sa fiti sanatosi si nu uita ca cel mai important pe aceasta lume este copilul tau!!! Poate incepi si scrii mai des pe blog, despre orice vrei tu, ti-am mai spus cred, ca scrii foarte frumos!!!
    Ai grija de tine si de Paul!
    Te pup si te imbratisez cu drag!
    Lela

    1. Post
      Author
      Tea Vasilescu

      Draga Lela, of course ca te mai tin minte 🙂 asa e, ar trebui sa scriu mai des. Recunosc ca am avut multe momente dark (nu mai zic cat se rasfrange asupra greutatii, ca lesin!) in care nh am simtit ca am “cu ce sa ma laud”.. asa ca am scris doar pentru mine, multa terapie si incerc sa imi umplu ziua cu chestii fun de facut cu copilul, ceea ce e usor 😀

      Te pup si eu!

    1. Post
      Author
  2. Cris

    Iubita, been there. Dupa 7 ani impreuna si-a luat catrafusele si s-a mutat “singur” (aka cu o colega, detalii, deh). E drept fara copil la mijloc dar asta a insemnat doar ca a fost easy sa semnam acte. Eu , incapatanata de soi, am bagat mult scris,muzica, si sport. Un an de zile am lalait ca poate-poate ne impacam (ideea lui era sa ma mut cu el in alt oras…thanks, no, buh-bye).
    Stii cum e? Dupa un an de cacat au urmat multi ani frumosi. Cu o noua relatie absolut minunata (si iaca facem 7 ani de casnicie luna asta).
    Da, e urat acuma. Si va mai fi. Si o sa ai perioade oribile. Dar trece si cresti. Si realizezi ca esti muuuuult mai tare decat credeai.
    Sunt aici, as always. Ask me anything. :*
    PS: nu zic niciodata “imi pare rau ca divortezi”. pentru ca imi pare bine ca iti gasesti calea

    1. Post
      Author
  3. d

    N-am mai intrat pe blog de ceva luni, si acum ma gandeam la tine si ca ai pomenit candva ca poate veti divorta. Credeam ca e asa o gluma, dar vad ca s-a intamplat.
    Imi pare rau! Stiu ca ti-am vzt pozele de la nunta si mi se parea ca esti f norocoasa. De fapt, chiar sa fii! Dar mie tot imi pare rau. Sper sa fii bine cat mai repede!

    1. Post
      Author
      Tea Vasilescu

      Multumesc mult. E de bine, oricum, era momentul. Am fost si fte high si fte low, sper sa am acum mai multe momente cu mine sa ma gandesc la adevaratele lucruri importante in viata mea.

      Oricum, il voi iubi intotdeauna si il voi respecta mult mai mult.

  4. Roxana

    nu ai mai revenit cu un articol de mult timp… de fapt scrii rar caci te urmaresc inca de cand cu Tea Slabeste….
    sunt gravida si acum avem si “interese” comune…ca sa zic asa
    pup

  5. o femeie

    Scumpa mea, imi pare rau sa aud asta. Daca vrei un umar, sunt aici.
    Viata e cum e, casnicia inseamna nu doar pasiune si atractie, ci e in primul rand prietenie, respect, suport la bine si mai ales la greu, rabdare, planuri de viitor impreuna, compromisuri. Daca lipsesc astea, pasiunea si atractia se sting incet.

    Tu iubeste-te pe tine si ai grija de sufletul si corpul tau. Un copil care e in familie nefericita va ajunge sigur nefericit, un copil din familie stramba dar cu mama fericita si tata fericit in calea lor va fi sigur bine.
    Ti pup! (ti urmaresc de la celalalt blog, nu cred ca de la inceputuri dar de pe la mijloc, asa 😀 😀 )

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *