I have a dream! Asa ca mi-am dat demisia..

Sorry, momma, ca nu te-am sunat sa-ti zic.. dar colaborarea mea cu SAMAS s-a incheiat.

Nimic dramatic, e happy end – ca niciodata :)), pur si simplu am avut un octombrie in care am stat prea mult pe-acasa cu piticul bolnav si nu mai faceam fata + guilt + blaming everyone ca eu n-am ajutor… etc, etc. Reuseam sa fac taskurile ce-mi faceau placere – Baby Cinema, anyone? -, sa mai scriu cate un text, sa editez o baza de date. Dar.. greeeeu! Pentru ca sufletul meu mi-era bucati si trupul mi-era frant (aflu azi la ORL ca si din cauza unor probleme de respiratie, dar astea chiar ca le povestim in privat).

 

Scriu aici ca sa am curajul sa detaliez mai incolo, si un pic de responsabilitate to share if I failed miserably by stopping my own dream.

Pe scurt, ma intorc la visul meu de-acum 1 an – **un loc de joaca la mine-n curte**. Am o mica idee despre cum va arata (inspiratii: In picioarele goale, Prajiturese.. chiar si gradi lui Paul) + conceptul de Junkyard playground si copilaria proprie.. dar cel mai clar am in minte resursele pe care le voi folosi (sa intervievez oameni faini, sa sondez comunitatea locala si pe cea a mamelor care cauta locuri faine pentru aniversarile picilor) pentru a vedea daca e do-able, unde ne-am reloca (familia mea sau the playground) si daca imi gasesc un partener/finantator pentru visul meu.

 

M-am gandit la asta mai bine de un an, mai mult descurajat decat on-target.. doar ca n-am avut the kick in the butt to do it. Speram sa gasesc timp s-o fac in paralel cu cresterea lui Paul, macar partea de research, dar nu a fost sa fie. Cand a venit jobul, a completat putinul timp pe care l-am avut departe de Paul. Looking back, chiar nu aveam cum sa le fac pe toate. Dar atunci cand inchid ochii si visez la ceva.. this-is-IT! Asa cum ani de zile am visat la slabit, copil, Corbi.. I have a dream! My heart won’t stop yearning for it!!

Acum Paul e – teoretic – la gradi pana la 16h30. Apoi sunt doar a lui. Cat e acolo insa, imi las o luna sa ma ocup aproape exclusiv de planul asta. Sa-l intorc pe toate partile. Sa gasesc dreamers like me. Entrepreneurs – aia cu care am reusit sa vorbesc, dar n-am reusit sa transcriu discutiile. Cei pe care i-am descoperit intre timp si n-am apucat sa-i intervievez.

 

Ma trage ata de mult in directia asta, insa mi-a lipsit curajul sa duc pana la capat. As if there’s a capat :)) E insa sigur mult de munca, asa ca 1 nov has my name on it.

Fingers crossed, keep ya posted!

Comments

  1. Raluca M.

    Ce-mi place de tine! Sa stii ca si eu aveam o idee de ateliere de joaca in curtea proprie, doar ca eu le vedeam in paralel cu job-ul. Acum realizez ca nu e posibil asa ceva. Totusi, eu nu am curajul tau 🙂

  2. Pingback: Prima toamna la Mosie - TeaVasilescu.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *