Goodbye Montessori, hello forest!

These are emotional times in casa VP, in primul rand pentru ca m-am angajat full-time educatoare la gradinita, si in al doilea rand pentru ca il iau si pe Paul cu mine. Eu la baby engleza, el la toddler engleza.

Asa ca profitam de ultimele zile de Montessori, zic sincer ca e cu mare nostalgie, desi am avut muuulte suturi cu ei.. eu ma recomand drept mama-paranoia. Dar uite ca nu am un sentiment de usurare musai, ci cumva de reflectie asupra a ceea ce a fost jumatate din viata lui Paul. Si chapeau pentru cei ce au avut grija de el, ca in sfarsit m-am prins cat de grea e meseria asta, ca engleza e cam 25% din ce fac de fapt acum!

Dar despre Karin mai incolo.

Arcadia este gradinita locala montessori, it was love at first site – am vazut toate gradi din zona si totusi la ea mi-a ramas sufletul. Desi a fost un efort financiar considerabil pentru noi – am inceput de la 1200 pt 3h si am ajuns la 2000 pt program normal – simt ca a fost alegerea buna pentru Paul.

Sistemul e minunat, iar gradina sauvage.

Personalul era inca in formare, dar a gasit pe cine iubi, iar materialele (aka jucariile) sunt mind-blowing, mai ales cele de la 3-6 ani.

Ieri am stat in observare la grupa lui – e la noua grupa din octombrie – am vazut ce bine e ca are un bff, sunt niste nazdravani.

E o armonie in clasele lor, o combinatie de ordine cu freestyle de care stiu ca o sa ii fie dor.

Cel mai dor mie imi va fi sigur de ritualurile noastre – cel de dimineata cu mic dejun de 2h :)) – si mai ales de plimbarea noastra de seara, cand il luam pe jos cei 800m pana acasa si strangeam toti vecinii de pe straduta la noi in curte. Am parcurs drumul ala pe canicula cu el in brate, plansa cand ne-au atacat niste caini, dar mai ales curiosi si exploratori, strangand melci, bete, pene, frunze, catarandu-ne pe nisip si uitandu-ne la orizont, fie dupa avioane, fie la Bucurestiul indepartat si bucurandu-ma ca nu sunt acolo :))

Dar astept si padurea! Karin’s arata fantastic, mancarea e traznet (nu m-am inteles cu meniul Arcadia, prea meatless si integral pt mine), sigur voi slabi up and down the stairs si cu altcineva gatindu-mi :)) plus zona de joaca pe tartan e fantastica, vreau si eu pentru curtea mea!

Au casa in copac si rate (gaste?) si mini dealuri si miroase fantastic a stejar. Oricum, las amintirile sa se formeze de la sine, sunt convinsa ca aceasta apropiere de oras vine intr-un moment bun, poate ca prea ne-am izolat aici la tara 🙂 desi sincer, eu m-as sui intr-un avion.. poate salariul o sa imi permita asta, I’m planning to anyhow..

Cam asa in viata noastra. No pics to illustrate, asa ca vi-l las pe Paul. Bisoux!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *