Prima toamna la Mosie

Uite ca a trecut si toamna, si, ca sa ies un pic dintr-o stare gloomy (regarding cate n-am facut de o luna de cand stau acasa :))) mi-am propus sa reascult un interviu motivational :)) pentru mine, that is, not the classic kind.

Povesteam in trecut ca o sa ma inconjor de oamenii pe care-i cunosc aici la Corbeanca, mai ales cei care-s antreprenori si successful (whatever that means?!), ca maybe it will rub off on me pentru marele meu vis, locul de joaca.

De anul trecut am vorbit cu 3 “vecini” despre care vreau sa scriu. Si despre business-urile lor: Cocutele Irinei, Painea Monicai si Mosia Corbeanca.

O sa incep cu ultimul, si o sa fie total subiectiv – pur si simplu pentru ca imi petrec saptamanal cate 2h in acest loc, alaturi de sarbatoritul zilei (yes, he’s a Nicolae, after his grandpa – hello, Bunicu Nicu):

 

Mosia Corbeanca am cunoscut-o drept o pajiste cu paleti si pufuri si luminite on top. Un loc bun de evenimente ca ziua Poznasului Ionut, in septembrie, loc de rendez-vous intre fete-care-2h-sunt-si-altceva-decat-mame, in septembrie si octombrie si noiembrie.. etc. Si practic, nu stiu daca am ratat vreun weekend in care sa nu le fac o vizita si-o degustare.

Practic, in weekenduri (prelungite cu seara de vineri), doi baieti pe nume Calin si Bogdan (si prietenii lor fte simpatici!) gatesc pentru comunitate. Si pentru prietenii comunitatii. Si catering la nevoie. De fiecare data alt meniu, ceea ce ma face sa ies din casa cum se deschide localul :))) yes, sunt o pofticioasa!

Ce-a insemnat asta pentru mine, care numai in curtea proprie (singura cu copilul) nu mai suportam sa stau? Un loc faaaain in care sa stau de vorba cu oameni mai mult sau mai putin cunoscuti, sa mananc mancare (relativ) scumpa si (super) buna, but oh, I can’t go back to my cooking or sandwiches.. Si apreciez cu atat mai mult tot ce inseamna pasiunea si organizarea din spate, acum ca ma pregatesc si eu (sa imi fac curaj) sa fiu antreprenor.

Vorbind cu Calin am aflat ca nu e primul lor business (plan), el a mai incercat cu un alt prieten un app in care sa uneasca vecinii intr-o comunitate online pentru o stransa colaboare.. si apoi cu Bogdan (aka Bogy) un loc de joaca pentru familii in Bucuresti, both of which “failed miserably” – cam cum ma simt eu acum dupa prima luna in care n-am lucrat (cat trebuie) la visul meu. Ma amagesc cu gandul ca something will come my way, Calin a avut din septembrie trecut sa se gandeasca si sa se razgandeasca despre cum sa fie young and freeeee business-wise. So maybe I do stand a chance! Mai am 5 luni pana “trebuie” sa deschid. Ahem!

Cert e ca baietii s-au miscat foarte rapid, s-au ridicat imediat dupa ce s-au prins ca trebuie sa mearga altceva. N-au stat sa se planga pe blog ca mine :))

Ofc ca singura poza pe care-o am indoor e cu mancare ;):))) at least it’s original (it was delicious!)

They did not give up, au mers pe instinct, au aparut alte oportunitati!

Au aflat de spatiul Mosiei care era in paragina dupa ce un ex-resto+herghelie n-a mai functionat, au defrisat “jungla” si au reamenajat din iulie pana de Sfanta Marie — au gandit un spatiu simplu, dar enorm (13.000 mp) si cu mancare delicioasa! Oportunitatea a aparut cand, initial, au cautat un spatiu in care sa-si parcheze rulota de catering (Maidan) si unde sa gateasca, in Bucuresti.. eventual in weekend sa mai faca un gratar cu prietenii 😀 N-au gasit ce le trebuia. Apoi au auzit de locul asta din Corbeanca si au zis “what the heck”.

Acum aveau bucataria, au facut un mic barulet acolo, au chemat niste oameni.. si totul a evoluat cumva natural. Prietenii au fost incantati, numele de “Mosie” a venit “just like that”, s-a legat foarte bine si feedback-ul fu bun.. Intr-o luna au renovat la greu, o echipa de 10 oameni.. o mica armata.

The rest is history

Oamenii au venit si le-au zis ca-i foarte misto.

Acum cand a venit frigul au renovat vechiul restaurant intr-un Bistro, pentru ca lumea mai voia. Chiar si eu ma intrebam (si ma rugam, atee ce sunt) ce-o sa se intample cu locul asta.

Si inca ma intreb. Pentru ca baietii pregatesc multe surprize in urmatorii (cel putin) doi ani. Au nisipul pentru loc de joaca, pajistea de langa lac pentru eventuale nunti/botezuri, idei de concerte. I’ll stick around, cu sugestii si feedback, si, poate cine stie, chiar o sa ne intersectam si sa ne inspiram intr-ale antreprenoriatului.

They sure did!

si zic ca au reusit chiar bine, cu furnizori locali, in echilibru cu vecinii, cu sacrificii mari de timp si bani insa.. ramane sa vad si sa sper si eu intr-un prieten/partener care sa creada alaturi de mine intr-un vis. Fie el (mai ales) al meu Domn Sot – hint, hint!

And here I go making everything about myseeeeelf again! 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *