Primul an la Corbi

Iatete ca s-a schimbat rutina mea de scris pe blog – cu putin noroc pot stoarce ce-a mai ramas din baby brain ca sa-mi aduc aminte cum scriam oriunde, oricum, cu baby in brate sau dormind pe mine. Ehehe, those were the days! Si iata cum postarea programata pe 1 mai, cand am implinit anu’ la Corbi a ramas.. for whenevah! 🙂

Am intrerupt un pic programul pentru a socializa cu o vecina care vine rar, dar mai schimbam impresii despre flori, ploaie, plivit.

De fapt asta s-a schimbat major de anul trecut, ca am reusit sa-mi fac/refac niste cunostinte in zona, foarte anevoios insa si unele relatii-s mai mult de nostalgie, ca nu prea am ce vorbi cu satenii. Nici cu noii veniti nu pot sa zic ca-s pe acelasi palier, muuulte fite in Corbeanca. Pe la gradi ce ne salutam mai calduros, dar inca n-am legat vreo prietenie.

S-o luam un pic calendaristic, tinand seama ca vechiul blog e bye-bye.

Ne-am mutat dupa un santier de vreo 3 ani, cu intreruperi si mari tepe – din 30.000 eur investiti cred ca minim 5.000 au fost teapa – in casa bunicii mele. Din trei camere (anexele le-am daramat, ff mult moloz! Molozul costa – mult!) am ramas cu doua micute dar calduroase, un holo-bucatarie (imi lipsesc camara si debaraua si holul propriu-zis), o baie cu dus si doua intrari in casa– una spre strada (direct in sufra/biblioteca sotului), alta spre terasa. Noutatea 2017 e terasa, sarmana cam chinuita de-un unghi nepotrivit (sa vedem cum va trece iernii aka zapezii de pe acoperis) si de o sindrila bituminoasa prin care ploua (mi-a promis echipa ca mai pune un strat). Dar e fte frumoasa, camera mea practic, ca dormitorul este un mix intre pat+dulapul meu si-a lui Puf si diverse dulapioare si cutii cu jucarii. Fain ca n-am pus usa de sticla (n-am geamuri in camera aia) ca sa avem ce sparge si-atunci ne mai prelungim cu joaca si-n holul lung ce leaga practic toata casa. Asta cand ne jucam in casa.. Noaptea ta-su poate inchide usa spre camera lui, pentru ca eu si copilul picam la 10, iar el mai sta un pic++ dupa miezul noptii. Ca de obicei, de altfel, doar ca-n vietile trecute aveam mai multe camere si ne lafaiam.

Nu am voie insa sa ma plang, am casa mea micuta si usor de gestionat (aka vine vecina o data pe saptamana la curatenie) si o curte imensa si imposibil de gestionat (desi am si-o alta consateanca ce vine sa ma ajute, nu facem fata) – juma e a lui var’mea, exact cum si-a dorit bunica, acolo a ramas nucul imens si multa iarba necosita. In jumatatea mea de gradina am mai lucrat un pic, am mutat niste capsuni asta toamna (si-am mancat primele roade ieri), pus flori, mutat plante (jumatate din arbustii cu fructe comestibile – ca-i pusesem la poarta, unde-i praf de strada principala; i-am mutat in fundul curtii mele).. si mandria mea sunt cele doua lazi cu pamant si mranita, in care abia am plantat niste seminte de chestii pe care am zis ca le vom hali: sparanghel, broccoli, ridichi, morcovi, aromatice.. start small, dar numai small nu e – in fine, inca nu intelegi nimic din ce-a iesit, abia a iesit. Luna mai stim de anul trecut ca-i mega-umeda si rece, experienta de anul asta imi zice ca-i mai “rea” ca martie-aprilie.. zbrrr!

Anul trecut am cam facut frigul, cu centrala la maxim si casa izolata :)) prost, am aflat ulterior ca Gelu Moti (“prietenul” santierist care m-a furat cel mai mult) a vandut si juma din vata minerala ce trebuia sa zaca intre parter si pod.. am refacut si asta, si-acum avem facturi de 300-400 pe luna de iarna la gaze, ceea ce e decent, sau asa mi se pare mie. Casa e mica, 70 mp cu totul, terasa 20 mp, curtea 1252 mp 😀

Si despre curte fu vorba in propozitie, nu cred ca m-as fi apucat nici picata cu ceara de renovarea casei batranesti daca stiam despre cat chin si cost va fi vorba. Noroc ca ne-au ajutat toti din neam sa nu ajungem sa ne imprumutam de la banca. Sper sa ne ajunga mult si bine casa asta, ca a doua oara nu stiu daca imi mai doresc.

De fapt nu-mi doresc tara nicaieri decat in curtea asta, in care am copilarit verile, inconjurata de copaci ce au varsta mea (Anyu s-a mutat de la Arad la Corbeanca in ’85, cand m-am nascut eu, si majoritatea copacilor sunt plantati atunci, si-s superbi! 3 meri, 2 aluni, 4 brazi, par, gutuiul a decedat, un visin de vreo 50 ani). Imi place si casa, si cum a iesit, si faptul ca lucrez de-acasa si ma pot bucura de ele, si faptul ca mananca copilul de pe jos (pietre, pamant) si-s relativ linistita ca-i ok, si verile cu fructe, si iernile cu miros de zapada, mult mai usoare decat am estimat! Astea cu plus inca-s multe, si chiar sunt recunoscatoare.

Clasicele cu minus probabil le banuiesti: sot grumpy de la naveta si alergii, muuuult de munca, chiar si o casa relativ noua are multe bube pe care le tot reparam – infiltratii, soricei, greieri, furnici, broaste (bleax!), paienjeni care pisca de numa, nu prea ne ajunge spatiul, dar nici n-am putea intretine mai mult (e un gand sa mansardam, dar avem nevoie sa “stricam” sufrageria pentru casa scarii si deci de minim 10.000 eur pe care nu ii avem, si sincer n-am energie acum pentru un alt santier – il aman, ca si pe bebe2), gradinita-i fte scumpa dar faina, eu ma chinui sa ajung si-n oras la intalniri si pierd fte mult timp+nervi pe drum (ne-am schimbat si sediul, din nord – unde faceam 30 min – in centru – pana unde fac si 1h30..).

Cert e ca nu-mi mai place orasul, ma sufoca numai gandul ca trebuie sa ma duc, sa caut parcare, sa inspir aerul ala, sa ma calc cu lumea-n picioare. Nu-mi place nici la tara, e o izolare ce nu-mi prieste, insa deocamdata e cea mai buna optiune pentru noi. Mai ales pentru mine si Paul, sarmanul Domn Sot vine doar sa doarma (si sa se joace). Dar uite ca weekendurile chiar ne bucuram de-un sezlong, hamac, prieteni daca vor sa vina (greu!), pranz pe terasa – e superb!

Proaspat intoarsa de la Sibiu iti zic sincer ca ala ar fi un oras potrivit pentru crescut copiii, cu un pic de mers pe jos, salarii totusi decente, privelisti minunate, activitati culturale cat sa ajunga. Doar ca inca nu conving Sotul ca ar fi o mutare decenta.. nu zic ca usoara, ca n-ar fi in niciun caz. Dar uite ca nici asta la tara n-a fost tocmai a breeze, ma bucur insa ca am facut-o, si ca my view today is this:

LE, pt Diana, casa:

Comments

  1. Luana

    Welcome back on the blog street, chiar ma intrebam cum te-ai impacat cu viata la tara pe termen lung, noi am ales s-o abandonam si alergiile lui iubi au jucat un rol mare in asta, ma rog, plecam oricum si din Ro, au fost mai multe :). Felicitari pentru gradina, nu ti-e frica sa lasi copilul sa manance de pe jos? O sa am si eu unul curand (hihihi, AMR 3 luni!) si imi fac griji din orice, dar sper sa ne descurcam, iubi mi-a promis ca se va implica si el, ne tin pumnii… Salutari din Belgia!

  2. Post
    Author
    Tea Vasilescu

    Congrats!! Mai e putin 🙂
    Sincer, si azi pe terasa la Icoanei mi-a molfait o pietricica, cu jucaria se trantise pe pavaj prin piata Amzei.. deci faptul ca mananca noroi ma impresioneaza cat sa-i zic sa scuipe, dar nu-l mai iau/cert/etc, ce faceam inainte. Ii explic ca numai gainile mananca pietricele si nisip si ca noi suntem oameni :))
    Anul trecut eram disperata, faceam copro dupa copro. Copilul n-avea nimic.. aici la tara vad ca lumea e relaxata cu chestia asta, cu altele nu le-ascult :))

    Va veti descurca, stai fara griji – e o perioada grea, dar do-able.. si merita! Bafta multa cu noua viata, unde va mutati?

    1. Luana

      Hahahaha, ce amuzant, gainile mananca pietricele :))))! Si el ce zice??!!!

      Unde stateam noi in Ro, la Moara Vlasiei, imi cantau in cap babele din sat de toate despre tot, cred ca si tie la fel, bine ca nu le asculti!

      Am plecat de cativa ani in Belgia cu munca lui iubi, eu aici m-am facut casnica, desi nu intentionat :))), dar pana la urma cu cate sunt de facut in fiecare zi intr-o casa + mancare + un gym / un masaj / un shopping, si cum vine si bebe, cred ca o sa fiu suficient de ocupata!!!..

      Din ce vad si la tine, e o gramada de facut cu un copil mic, nu stiu cum faci fata la toate, dar da, ai dreptate, ne vom descurca (sunt optimista azi, hehe).

      1. Post
        Author
        Tea Vasilescu

        Eu nu zice nimic deocamdata, ca nu vorbeste :)) Moara Vlasiei, tell me more, chiar vreau sa vizitez. Ce-i de vazut? Imi faci cunostinta cu cineva sa-mi arate satul?

        Secretul e ca nu fac fata, dar a inceput sa nu-mi pese. Am reusit sa pun rufele la uscat, dar inca nu am reusit sa pun vasele in masina.. that kind of thing.. neverending.. de aia am zis ca tot ce pot sa fac e sa ma relaxez, iar cand nu mai pot, sa act on it.. fara sa ma obosesc de tot, cum am facut sambata, de ex (mai am si zile din alea).

        Sa fii optimista si azi 😀

  3. o femeie

    ooo, curtea e minunata! merita tot efortul! Si straturile inaltate sunt minunate! cu ce le uzi?
    Cat despre restul, mai toti care ii cunosc sa isi fi facut casa, dupa un construit afirma ca urmatoarea casa i-ar costa cu % mai putin 🙂

    Ca o curiozitate, acum, dupa 3 ani de munca, ai gandit cum ar fi fost sa fi daca ati fi daramat totul si luat o casa de lemn noua? Ca bani si efort si confort zic…

    1. Post
      Author
      Tea Vasilescu

      Lazile le-am udat o singura data, la plantare, cu vreo 8 bidoane de 5l puse in timp “de rezerva”, mutate sisific intr-o stropitoare ikea.
      Pe urma am avut noroc de ploaie de mai, ploua macar la 2 zile. Au iesit tot felul de buruieni si nu ma prind daca-i sparanghelul, broccoli.. naiba stie cum arata germenii :)) plus ca nici plivitul nu va fi tocmai usor, le-am facut cam mari.. dar fu distractie, tot n-aveam bani de pamant.. dar oricum au fost temperaturi sub 0 noptile pana pe la inceput de mai, ciudata vreme.. revin!

      1. Post
        Author
        Tea Vasilescu

        Am revenit :))) dupa o zi
        In fine.. nu m-am apucat de casa acum.. 4 ani..?.. ca sa locuim in ea. Pe atunci incercam doar sa nu se prabuseasca partea cu chirpici (chiar sufrageria din care scriu acum, haha). Si dupa ce am facut “camera mea de 10000 eur” (ma rog, si fose, daramat extensii, moloz) am zis ca nu pot renunta. Aveam buget de 9000 pentru restul, ca sa iti dai seama.

        Niciodata nu am fost hotarati daca vom sta aici sau va fi de vacanta. In continuare nu stiu ce-mi rezerva viitorul (d’uh! de asta nici nu ma bazez decat pe prezent si daydreaming pe blog, haha).

        Cred ca nu ma apucam niciodata de santier daca as fi inceput cu datamatul casei (cam 5000 eur era oferta pe daramat, acte, carat moloz, btw – nu-i vreo ieftinaciune). Am vorbit la un moment dat cu o arhitecta (can’t link, ca nu mai am la ce), casa pe amprenta similara cu ce imi doream eu (din caramida, o parte refolosita din ce am deja) ma ducea la minim 60.000 (la estimarile astea mai adaugi 20% ca sa fie realiste). Tot cu ea am vorbit despre faimoasele case de lemn, se pare ca nu-s tocmai ce ne imaginam noi, din experienta ei fantezia vine din afara unde nu ti-o “vinde” nimeni cu 20.000 eur si cele din Ro ar fi cam pacaleala. Pe mine nu m-a incantat niciodata ideea cu adevarat. Am studiat inclusiv cele de cob, dar iti dai seama cat am ras la ideea aia 😀 Singurele care mi s-au parut mai acatari erau cele din containere, suna chiar interesant.

        Oricum, nu regret deloc investitia (nesperata, cum ziceam, a avut noroc si tata de o colaborare buna si a putut sa ne ajute cat sa aiba Gelu si de unde fura..), a doua oara n-as face-o :)) Slava Domnului ca s-a incheiat! Acuma pauza de santier, “doar” reparatii..

        1. Post
          Author
          Tea Vasilescu

          Ma tot gandesc daca “this is it”. Parintii mei ambii stau in cate-un apt de 2 camere, in al mamei am crescut, al tatalui a fost al bunicilor. Daca nu ne mutam evah de aici? Daca ne vom descurca in astea 2 camere toata viata, chiar si cu un bebe2? Ar putea sa ma pasioneze minimalismul.. dar nu stiu cum fac cu cartile pe care o sa le mosteneasca Domnul Sot :)) din apt de 2 camere in care a trait si el (si el are un frate mai mare cu 10 ani..).

          We shall see 😀 Deocamdata-s la fel de hotarata sa nu fac credit :)) again can’t link.. cel putin pana nu ne apucam noi de economisit masiv. Dupa ce terminam de investit ce mai ne trebuie.. si tot asa.. 😀

  4. Diana

    70mp e okish, dar depinde cum sunt compartimentati, ca nu-mi pot imagina f bine din descriere. Dar arata super cute si e a voastra, si n-aveti ipoteca
    Noi avem 45mp pe nivel, deci 90mp (ca podul nu e amenajat ) si mi se pare ultrasuficient pt noi 3
    Cu un architect nu poti gasi solutii sa adaugi o camera la orizontala sau sa largesti una? Ca mi se pare o solutie mai buna pe termen lung decat mansardarea, si cred ca e si mai putin santier
    Eu urasc santierele si n-am avut ca tine 🙂 ziceam ca anul asta izolam podul, dar mai am nevoie de un an de pauza minim, plus ca nu arde, iarna asta am avut si minus 8 afara cu caloriferul oprit in pod si a fost ok

    1. Post
      Author
      Tea Vasilescu

      Pentru moment este ok, mai ales ca vara avem si terasa pe care am ticsit-o de fapt de lucruri :)) aka am mutat afara o parte din jucarii, o biblioteca mai instabila pe care n-o mai voiam in dormitor. La noi e multa mobila si unele chestii cam butucanoase. Vine tanti la curatenie maine si fac poze dupa. Pe scurt: dinspre strada intri direct in sufra (era un hol si-o bucatarie inainte, am spart peretele – din cauza rigipsului s-a micsorat teribil, il urasc, de aia vreau sa fac aici casa scarii si un hol de intrare si ceva spatiu de depozitate – daca mansardam) care e cam 3×5. Aici avem doua canapele (inclusiv divanul, la care as renunta), un pantofar, o linie de pantofi insirati sub calorifer, o mobila de sufra scunda si lata (cu carti, pe ea troneaza sistemul audio si o veioza), un birou de la care scriu, cel ce are in fata ze view ;), un mic dulapior de hartii, 3 biblioteci billy ticsite cu cartile sotului pe peretele de 3 (spre spatel casei, gen), paralel cu biroul e dulapul de haine al Domnului Sot.
      Paralela cu intrarea e usa spre un hol lung de vreo 6m (nu mai stiu masuratorile, le-am uitat..), cum mergi, camera din mijloc e dormitorul – am spart peretele si are loc o usa dubla de sticla pe care refuz s-o achizitionez. Camera e cam 4,25×3,50, daca-mi aduc eu aminte bine. Aici avem patul matrimonial lipit de perete (1.60×2) cu lazi de depozitate dedesupt, dulapul meu si-a lui Puf (are in plus si niste polite fata de al Dlui Sot), o lada de zestre decorativa ce tine si ea jucarii on top, o masuta cu veioza, dulapul de jucarii a lui Paul, un stativ de pantaloni si o comoda cu rafturi pe care sta placa de schimbat scutecele, ca nu-i tocmai o masa 😀
      Holul se continua cu masa de bucatarie (mica si extensibila) si intrarea pe terasa. Tot spre stanga se face o camera pe care am spart-o si i-am pus un zid pe mijloc. Aici holul se latea de la 1m la 1.5, am spart peretele ala lasand doar marginile (de care se sprijina pe-o parte frigi, pe alta aragazul, deci nu deranjeaza cu nimic. Si-am pus un perete pe mijlocul fostei camere de 3.5×3.25 ca sa facem baia in capat. Deci acum e holo-bucatarie :))
      Cred ca mai usor pun o poza a unui desen 😀 doar ca nu stiu daca va fi la scala, ci cum vad eu casa din amintiri :)))

    2. Post
      Author
  5. Diana

    Aha, acum imi imaginez. Cred ca pe masura ce mai stai asa in ea o sa ti se aseze in cap cum sa muti /renunti la mobile, ca sa-ti fie la indemana
    Nu te stresseaza atatea carti? :)) eu am trecut pe kindle de vreo 5 ani, am doua raftulete cu carti aduse din ro in ideea ca astea ne-au fost noua dragi si poate citeste sau ii citim copilului. Well, copilul n-o sa citeasca romaneste prea curand si am incercat eu sa-i citesc din Legendele romanilor si inca ceva, vocabularul e atat de invechit si realitatile atat de straine, incat am renuntat, si eu si el. Deci si rafturile alea 2 sunt degeaba :))
    Noi ne-am mutat acum un an, e drept ca am facut o triere si acum 3 cand am emigrat, am triat masiv din lucruri, asa ca avem mobila putina si unele sertare sunt inca goale :)) si tot planific o noua sesiune de triat. Am observat ca oricat de multe chestii am avea, de la cratite la haine, tot 2-3 folosim, asa ca am oprit ce chiar folosim, restul le-am depozitat intermediar in magazie, dupa o vreme le ducem la containerele corespunzatoare. Pana acum niciodata, dar niciodata nu mi-a trebuit nimic din cele depozitate spre debarasare, deci erau in plus clar
    Oricum, nu inteleg, cred ca hainele se inmultesc singure in dulap, ca de cumparat nu imi cumpar, idem celelalte lucruri. Tot dispar din ele fara sa cumpar si nu mai termin :))

  6. Pingback: Buh-bye, Cherry Tree! - TeaVasilescu.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *