All I want for 2018..

Mi-a sarit in ochi zilele astea lista mea de Resolutions pe 2017. Am bifat, cu indulgenta, cam jumatate din ea.

Ceea ce m-a facut cam trista. Si imediat m-am pus pe ganduri ce-mi doresc pentru 2018.

Frica mea of missing out, dorinta mea de perfectiune, promisiunile pe care mi le fac “to better myself” – si nu numai ale mele – au fost subiectul unei conversatii la cina cu doi dintre prietenii mei ce vin acasa de Craciun si.. la nunti, vara 😀

Menno, iubitul olandez al prietenei mele emigrate, mai mare ca noi, sustine ca-i o chestie de generatie. Eu, egocentrica cum mi-s, am interiorizat foarte tare mesajul, poate pentru ca mi-l zice subconstientul de ceva vreme: chillax, woman!

I want it all, and I want in now

“Vreti prea multe de la viata si totul de-a gata”, mi-a zis prietenul Menno. Mi-a adus aminte de ce-mi zicea si Liviu Mihaiu pe vremea mea la Salvati Delta, ca pare ca totul ni se cuvine. Un alt coleg de la alt job (alta generatie, 10-15 ani intre noi), zicea ca suntem superficiali.

Menno fu cel mai bland – poate si pentru ca intelege toata anxietatea ce vine cu gandurile noastre perfectioniste. Ne dorim prea multe, viziunea noastra despre succes pe toate planurile, in orice moment, nu are cum sa nu dea gres – oricat de tare am incerca noi sa reusim (sau sa ne dorim!).

Mi-am dat seama ca I’m done with lists and resolutions, cel putin pe 2018. Nici macar nu-s ale mele, sunt prea universale: slabit, economisit, better job, calatorii, work on me, work on the relationship.. chestii care n-o sa se termine, de fapt, niciodata. Nu o sa fiu niciodata multumita complet.

Nu neg nevoia de introspectie. Imi place sa ma gandesc la ce e cu adevarat important pentru mine din ce-i “out there”. Dar cred ca petrecem prea mult timp, energie, bani pe chestii care nu-s “it”.. cand de fapt cel mai bine (psihic) mi-a fost in perioade de tanjala la mine acasa, cu program haotic si mers pe instinct “ce-am chef sa fac acum”, cu leneveala de dimineata pana seara, ca intre Craciun si Revelion – fara sa ma intrebe nimeni ce mi-am propus pe anul ce vine, nu de alta, dar cum suna “sa fiu lenesa in continuare”?! :))

Comments

  1. Post
    Author
    Tea Vasilescu

    La multi ani!!
    Lucrez cu un coach de juma de an. Am facut si ani de zile de terapie 😀
    Tocmai ca sa accept lucrurile astea :))

    1. Post
      Author

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *